Dezastre sentimentale

Ma regasesc in relatii imposibile… O privesc uneori cum il priveste fericita si ma bucura sa o vad cum ii zambeste sufletul e EXTRAORDINARA, dar o privesc uneori cand e trista din cauza lui, parca se darama lumea. N-am sa o uit niciodata cum fuma la 4:30 dimineatza cu fereastra larg deschisa, ghemuita intre calorifer si pervaz, cu picioarele dezgolite, cu parul in nuantze blonde si ciufulit, cu ochii albastri dezamagiti privind mult prea departe. Mana ei se juca cu degetele de la picioare, eu eram intinsa in pat si o priveam ingandurata, as fi vrut sa o impac dupa ce-i facuse el, as fi vrut sa-i pot spune era beat, iarta-l. Eu l-as fi iertat pentru ca ce aveau ei nu era ceva banal. Tot ce i-am putut spune: Suntem doua proaste amandoua! Si asteptam o replica specifica: “Acum ti-ai dat seama”, dar era atat de trista incat replica n-a mai venit. Si totusi iertam…. pentru a putea zambi in continuare inca ceva timp… pana cand ajungi la sfarsitul verii, cand te chinui sa uiti aproape o viata, sa o iei de la capat, sa cauti capatul, sa nu-ti mai doresti nimic niciodata, sa nu intelegi de ce nici prietena ta n-are mai mult noroc, sa te uiti in oglinda si sa ai impresia ca ai genunchii urati sau gleznele prea groase… si e doar impresia… Iti pui toate sperantzele intr-o cutie si le inchizi pentru totdeauna, desi uneori iti mai amintesti de ele si  incerci sa le implinesti in zadar….