veselu’ deveselu

Primul lucru pe care-l facura satenii cand vazura avionul americanesc zburandu-le pe deasupra capului a fost sa mearga in padure sa-i gineasca cuibul. Americanii le-au zambit precaut, pentru orice eventualitate – deh, nu prea stiau cum sa-i ia pe bastinasi… Le-au oferit apoi trabucuri si guma de mestecat. Deveselenii aruncara guma la vaci, ca poate iese lapte gata-prins, iar din trabuc muscara cu pofta inainte sa strambe din nas: -         Vere, ce gust de kkt are prazu’ la voi! Primarul aparu c-un diplomat din care imparti mamaliga la toata lumea… Soldatii isi aratara pozele cu familia, peluza, barbecue-ul, catelu’. Satenii isi aratara si ei fasolea. Lica il privi pe unu mai maruntel, piezis si galbejit rau si-l intreba de unde-i de fel. -         ‘Nam, raspunse soldatul. -         N-oi fi avand tu, ca te vad amarat rau… Da’ eu am una de vreo 50 de centimetri… Apoi toata lumea se-mprieteni cu toata lumea. Licuricii se pupara-n bot cu puricii. Saveta cu John, Bill cu Varu lu’ Fornaiala, copiii cu unu’ mai negricios si pirpiriu care aducea cu Michael Jackson, iar babele satului il prinsera pe Suca la-nghesuiala. Americanii cantara osama lu’ Obama si We are the champions, my frendz……  Satenii nu-ntelesera mare lucru, dar le tinura isonul cu M-a facut mama oltean … hai, si putin american! Spre ziua, toata lumea se duse la culcare, epuizata de-atata cep dat la zaibar. Americanii visara o placinta mare, cu ceva gem. Nea Marinii bagara cornu’n perna si se visara miliardari. Acesta fu inceputul unei lungi prietenii anti-racheta in veselu’ Deveselu.