masa imbe a lb rom

Prima oara am fost la o praji in liceu. Colega care ma invita isi petrecuse o parte din vacanta de vara la Cluj si se-ntorsese acasa cu-o sarsana plina de cadouri… paraverbale: o intonatie taraganata, cateva onomatopee devenite tic… Plus o lista de cateva cuvinte “faine”, printre care praji. Mi s-a parut caraghios (in sensul ca m-a amuzat) pe moment sa mananc o praji, nu o prajitura. Dar, dintr-un motiv pe care la vremea respectiva nu l-am inteles, n-am preluat cuvantul. Apoi am inceput sa aud alte si alte prescurtari. Pentru ca e la indemana sa retezi discretionar, macelareste, fara noima si gandire. Cuvinte din DEX sau orice altceva. Nu mi-am dat seama de unde a rasarit primul si cum s-au tot inmultit in timp acesti loctiitori amputati, cu ifose de diminutive, de dragalasenii verbale, decodificate de cei care le folosesc ca trendy & cool. Si care se doresc simpa. Adica simpatice. Dar nu-s. Uite o lista cu cele mai folosite: ciococuplagradimultuoliprajisimpasupa Cineva imi spunea ieri ca am ales sa prescurtam din cauza grabei – doar traim in secolul vitezei si suntem multitasking, nu? De acord cand vine vorba de scris. Doar pentru asta s-au inventat stenografia si alte sisteme de abreviere. Acronimele omg (Oh my God!) si lol (laugh out loud), supranumite si slang de internet, au intrat deja in Oxford English Dictionary. Dar nimeni nu foloseste in vorbirea curenta btw in loc de between (ar fi cam dificil de pronuntat, daca nu imposibil.) Omg, preluat in discutia libera, isi pierde functia expresiva. Iar lol nu are niciun sens (cu atat mai putin haz), daca poti sa-ti exprimi liber emotia razand din gura, ochi, corp. Revenind la ale noastre, prescurtarile pe care le-am enumerat au aparut in vorbirea libera, nu in scris. Si nu au fost aplicate neaparat cuvintelor lungi care ti-ar manca prea mult timp din viata cu rostirea. Intre simpa si simpatic nu e distanta, in fond, decat de-o silaba. Si, ca o remarca fonologica, multe dintre abrevierile fandosite sunt ilare. Sau de-a dreptul iritante la auz. Altele schiopateaza semantic, sunt ambigue. Praji poate fi si prajina. Cupla poate proveni de la a cupla. Supa, evident, poate fi o supica buna, cu taitei sau fara. Gradi se refera la gradinita pentru copii sau la cea cu flori? Prescurtarile romanesti nu au nicio legatura cu economia timpului, cel mult cu o comoditate a rostirii. Sunt un moft verbal… ridi (de la ridicol) si jena (de la jenant). Sau, cum prescurtam in titlu, o (alta) masacrare imbecila a limbii romane.