Cultura in stratosfera sau cum am pierdut trenul pop
Cultura se face de obicei de sus, de la un nivel la care nu poti urca decat cu multi pasi, cu multe carti citite, cu multe incarunteli care duc la intelepciune. De aici si pana la a uita exact ce ii doare si cum sa comunici cu oamenii din lumea reala, in care traiesti, e distanta si mai mare. Nu e cazul sa te muti in stratosfera decat daca esti prima natie care a ajuns pe Luna.
Andrei Plesu se plange, spre exemplu, intr-un editorial in “Dilema Veche”, ca ziaristii ii cer interviuri fara sa ii citeasca operele. Fara sa aparam gafele impardonabile facute de ziaristi, trebuie sa ne punem niste intrebari. De aici se poate intelege, pe langa faptul ca ziaristii nu mai au timp de documentare, si ca promovarea si marketing-ul pentru carti este atat de slab incat nici macar ziaristii nu se mai intereseaza de ele.
Carturarii romani au refuzat sa adere la cultura pop a americanilor, la cultura care se manifesta prin mesaje pe Twitter, Facebook, blog si alte prostioare pe care le considera inutile. Refuza cu obstinatie sa isi faca marketing singuri, prin dialog onest cu cititorul, la nivelul lui de intelegere. Fereasca sfantul sa le spui ceva despre Kindle sau iPad, ca le jignesti simtul estetic.
Se adreseaza unei nise care devine din ce in ce mai ingusta. E cazul ca cineva sa indrazneasca sa intrebe – daca la un moment dat scriitorii care nu stiu sa faca promovare, nu vor mai avea ce public sa-si imparta intre ei, ce vor face?
Andrei Plesu se plange, spre exemplu, intr-un editorial in “Dilema Veche”, ca ziaristii ii cer interviuri fara sa ii citeasca operele. Fara sa aparam gafele impardonabile facute de ziaristi, trebuie sa ne punem niste intrebari. De aici se poate intelege, pe langa faptul ca ziaristii nu mai au timp de documentare, si ca promovarea si marketing-ul pentru carti este atat de slab incat nici macar ziaristii nu se mai intereseaza de ele.
Carturarii romani au refuzat sa adere la cultura pop a americanilor, la cultura care se manifesta prin mesaje pe Twitter, Facebook, blog si alte prostioare pe care le considera inutile. Refuza cu obstinatie sa isi faca marketing singuri, prin dialog onest cu cititorul, la nivelul lui de intelegere. Fereasca sfantul sa le spui ceva despre Kindle sau iPad, ca le jignesti simtul estetic.
Se adreseaza unei nise care devine din ce in ce mai ingusta. E cazul ca cineva sa indrazneasca sa intrebe – daca la un moment dat scriitorii care nu stiu sa faca promovare, nu vor mai avea ce public sa-si imparta intre ei, ce vor face?
Niciun comentariu